În general, când ne gândim la fizioterapie, ne gândim la tratamentul pentru o leziune articulară sau musculară sau la reabilitarea după un accident grav. Cu toate acestea, fizioterapia nu se ocupă doar de sistemul musculo-scheletic, ci poate ajuta și sistemele cardiovascular și respirator.
Care este legătura dintre problemele cardiace și fizioterapie?
Primul lucru care trebuie înțeles este că fizioterapia nu tratează problemele cardiace. Cu toate acestea, ea are un rol important în prevenirea problemelor cardiace în general poate contribui la încetinirea progresiei lor, la reducerea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Fizioterapeutul lucrează cu pacienții care sunt supuși unei intervenții chirurgicale pe cord sau cu tot felul de probleme cardiace.
Prevenirea: o parte a muncii fizioterapeutului
Unul dintre rolurile fizioterapiei pentru persoanele cu probleme cardiace este prevenirea. Aceasta poate fi prevenția primară, pentru a preveni bolile cardiovasculare la persoanele care nu le au, dar și prevenția secundară, atunci când pacienții au probleme cardiace. În acest fel, prevenirea poate îmbunătăți și limita riscul de complicații.
Prevenția primară
Fizioterapeutul are un rol în prevenirea primară a anumitor boli de inimă, cum ar fi ateroscleroza coronariană. El oferă sfaturi cu privire la activitatea fizică și la bunele obiceiuri de viață pe care trebuie să le adopte pentru a reduce riscul de boli cardiovasculare. De asemenea, este important de reținut că fizioterapeutul are întotdeauna o abordare globală și ar trebui să lucreze în colaborare cu alți profesioniști din domeniul sănătății.
Prevenția secundară
Fizioterapeutul are, de asemenea, un rol preventiv cu pacienții care sunt la risc sau care au suferit un eveniment cardiac.
De exemplu, acesta pot interveni în urma unui atac de cord. Este recunoscut faptul că activitatea fizică poate reduce riscul de deces sau de recidivă în această situație. Prin urmare, fizioterapeutul evaluează toleranța pacientului la exerciții fizice și elaborează un program adecvat. De asemenea, fizioterapeutul ajută pacientul să își înțeleagă afecțiunea, astfel încât să poată dezvolta și integra obiceiuri de viață mai sănătoase.
De asemenea, fizioterapeutul îl poate învața pe pacient cum să se monitorizeze singur, folosind o scală de percepție a efortului exercițiului și învățându-l să-și ia pulsul. În cele din urmă, acesta îl face pe pacient să conștientizeze semnele și simptomele care sunt anormale în timpul exercițiilor fizice. În acest fel, fizioterapeutul poate ghida pacientul în ceea ce privește intensitatea activității fizice pe care o poate desfășura (scăzută, moderată sau ridicată). De asemenea, îi permite persoanei să reacționeze rapid și să își adapteze activitatea.
Chirurgie cardiacă și fizioterapie
Fizioterapeuții sunt adesea prezenți la pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală pe cord.
Înainte de operație
În Romania nu toți pacienții sunt consultați de un fizioterapeut înainte de o intervenție chirurgicală cardiacă. Cu toate acestea, în unele cazuri, este important să se evalueze starea respiratorie, vasculară, neuromusculo-scheletică și fizică a pacientului pentru a optimiza starea pacientului și a asigura o recuperare mai rapidă după operație.
După operație
În colaborare cu echipa medicală și în funcție de starea pacientului, fizioterapeutul poate vedea pacientul a doua zi după operație în unitatea de terapie intensivă. Fizioterapeutul are 2 obiective principale:
1. Prevenirea complicațiilor respiratorii.
2. Prevenirea complicațiilor vasculare.
Ținând cont de starea pacientului, fizioterapeutul poate oferi tratament respirator pentru a optimiza ventilația, pentru a trata anumite complicații pulmonare (de exemplu, colapsul alveolelor) sau pentru a favoriza eliminarea secrețiilor în cazul congestiei bronșice. Scopul este de a permite pacientului să respire în mod natural, fără ajutor extern (intubație etc.), cât mai repede posibil.
Este interesant de remarcat faptul că fizioterapeutul lucrează și cu pacienți care au avut complicații respiratorii care au dus la intubație prelungită, sau alte complicații precum accident vascular cerebral, leziuni ale nervilor periferici, polineuromiopatie sau complicații vasculare (amputație, paraplegie etc.).
Ulterior, fizioterapeutul trebuie să vadă pacientul în mod regulat până când acesta este externat din spital sau până când își recapătă autonomia. Fizioterapeutul va întreprinde apoi diverse acțiuni pentru a promova o recuperare rapidă, respectând în același timp limitările pacientului.
Intervențiile sale constau în:
1. Continuarea tratamentelor respiratorii, dacă este necesar.
2. Mobilizarea timpurie (începută la terapie intensivă) și predarea unui program de exerciții fizice cât mai curând posibil, pentru a menține pacientul în mișcare.
3. Evaluarea periodică a stării pacientului și a toleranței la efort. Pentru a face acest lucru, profesionistul ia în considerare mai mulți parametri, cum ar fi tensiunea arterială, electrocardiograma, ritmul cardiac, saturația oxigenului, percepția pacientului asupra intensității efortului, semne și simptome etc.
4. Intervenții de reabilitare atunci când pacientul are dificultăți în reluarea mișcării, în picioare, în mers. De exemplu, dacă pacientul este slab sau are probleme de echilibru.
5. Conștientizarea și educarea pacientului pentru a-i permite acestuia să fie cât mai independent posibil și să dezvolte obiceiuri sigure atunci când se întoarce acasă și își reia activitățile.
Transplantul de inimă și fizioterapia
Fizioterapeutul este prezent și la pacienții care trebuie să aibă un transplant de inimă. În general, intervențiile sale sunt similare cu cele pentru chirurgia cardiacă. Cu toate acestea, există unele subtilități datorate particularităților acestor operațiuni.
În cazul unui transplant, intervențiile fizioterapeuților sunt similare cu cele pentru intervențiile chirurgicale pe cord. Principalele diferențe sunt :
1. Intensitatea antrenamentului, deoarece aceasta este o inimă reală care se poate adapta parțial la activitatea pacientului în timp și prin antrenament. Pacientul trebuie să fie ajutat să folosească această nouă inimă la maximum.
2. Medicamentele antirejecție care împiedică organismul să respingă transplantul provoacă, printre altele, slăbiciune musculară numită miopatie steroidiană. Din acest motiv, specialistul în fizioterapie joacă un rol esențial înainte de transplant pentru a întări mușchii pacientului și a-l pregăti pentru această situație deoarece în mare parte pacienții cu transplant de inimă și-au pierdut masa musculară. Prin urmare, trebuie să fie ajutați să acumuleze masă musculară pentru a accelera recuperarea.
3. Urmărirea de după operație, care durează de asemenea între 3 și 6 luni în funcție de pacient, asigură că pacientul este autonom pentru a continua antrenamentul, că este capabil să își reia activitățile zilnice și de agrement și că își recapătă calitatea vieții.
În cele din urmă, trebuie reamintit faptul că fizioterapeutul trebuie să lucreaze întotdeauna în colaborare cu echipa multidisciplinară din jurul pacientului. Această muncă în echipă este cea care face posibilă obținerea unor rezultate excepționale!
👉 𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝗮𝗳𝗹𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗲 𝘃𝗮̆ 𝗽𝘂𝘁𝗲𝘁̦𝗶 𝗽𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺𝗮 pe www.kinetoforlife.ro/ sau telefonic: 📞 0727 861 144 / Ne găsiți pe 📌 Str. Dunării, nr. 25. ap. 33, Cluj-Napoca