Scolioza reprezintă o modificare a curburii coloanei vertebrale în trei planuri (3D).
Există mai mulți factori ce pot determina scolioză de aceea prima sarcină înainte de
inițierea tratamentului constă în efectuarea unei anamneze detaliate și a examenului
fizic.
Scolioza congenitală apare în timpul evoluției copilului în uterul mamei. De cele mai
multe ori acest tip de scolioză este evidențiată încă de la naștere, însă fiind vorba de o
deformare a corpilor vertebrali tratamentul conservator poate da rezultate doar după
tratamentul chirurgical.
Primele semne de dezvoltare ale cartilajului coloanei vertebrale apar încă de la 7
saptămâni de gestatie însă osificarea cartilajelor de creștere ale corpilor vertebrali se
produce în timpul adolescenței.
Deviațiile coloanei vertebrale pot apare în unele boli genetice precum boala Marfan,
sindromul Klippel-Feil, boala Ehlers-Danlos, boala Recklinghausen, boala Lobstein,
ataxia Friedreich sau distrofii musculare.
Scoliozele pot fi secundare unor afectiuni dobandite:
- osoase: traumatisme (fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie, laminectomie
- neurologice: siringomielita, tumori vertebro-medulare, poliomielita.
De asemenea scolioza poate apare ca urmare a unuia din următorii factori sau cel mai
adesea o combinație a acestora:
-sedentarismul și lipsa unei activități fizice regulate;
-asimetria musculaturii paravertebrale;
-densitatea ososasă scazută (osteopenia) ce apare mai ales în adolescență, în
perioada de creștere rapidă și este mai frecventă la fete în perioada pubertară;
-concetrațiile scăzute ale unor hormoni implicați în dezvoltarea osoasă: leptina,
melatonina, estrogenii;
-dieta: deficitele de vitamina A, zinc, seleniu, folați sau peptide bioactive.
Uneori o modificare a lungimii membrelor inferioare, o asimetrie a bazinului sau
chiar o discopatie vertebrala avansata pot fi responsabile de apariția scoliozei.
Scolioza idiopatică ramane totuși cel mai comun tip de scolioză, și apare la 2-4% dintre
adolescenți.
Diagnostic
Cine este predispus la scolioză:
-copii între 8-16 ani
-apare mai frecvent la fete, mai ales în perioada pubertății
-copii subponderali
-copilul al cărui părinte sau rudă apropiată are scolioză
Care sunt primele semne ale scoliozei:
-linia ochilor este înclinată
-un umăr mai ridicat
-un omoplat pare mai proeminent decât celălalt
-talie neuniformă
-un șold pare mai înalt sau mai pronunțat
Cel mai adesea aceste semne sunt decelate pentru prima oară în cadrul programelor
de screening efectuate în școli, dar uneori acestea pot fi decelate chiar de catre părinți.
Utilizarea scoliometrelor pentru a face o determinare cantitativă a gradului de rotație
toracală a redus numărul de trimiteri neadecvate către investigații suplimentare. Cand
scoliometrul arată un grad de rotație mai mare de 7° atunci este necesară efectuarea
unei radiografii a întregii coloane vertebrale pentru a efectua un tratament adecvat
bazat pe masurarea unghiul Cobb și a maturității scheletale.
Radiografia este necesară și atunci când este prezentă durerea. Aproximativ 32% din
adolescenții cu scolioză idiopatică prezintă durere sau discomfort în anumite puncte în
cadrul evaluării.
Examinarea RMN a coloanei vertebrale rămâne necesară doar în cazul prezenței
semnelor de alarmă ce pot fi găsite de către medic în timpul efectuării anamnezei prin
caracterele durerii, a semnelor din cadrul unor boli sistemice sau anomalii decelate în
timpul examinării fizice.
Tratament
Exercițiile specifice pot fi utilizate singure sau în combinație cu purtarea corsetului sau
intervenția chirurgicală. Ele pot stabiliza scolioza progresivă în timpul celei de-a doua
perioade a progresiei, la mai mult de un an după ce a trecut vârful de creștere. În
scoliozele non-progresive, exercițiile specifice practicate regulat pot produce o reducere
importantă a unghiului Cobb. De asemenea exercițiile ajută la scăderea asimetriei
spatelui, a imbalanței musculare și a reducerii durerii. În cazurile severe de scolioza
toracică, acestea pot îmbunătăți funcția pulmonară.
Tratamentul potrivit este ales în funcție de vârsta pacientului, gradul de deviație a
coloanei vertebrale și maturitatea scheletală.
Exercitii specifice pentru scolioza:
-terapia Schroth folosește o abordare tridimensională a scoliozei și este o terapie
optimă ce dă rezultate. Reprezintă o combinație de exerciții de elongație, tonifiere și
exerciții de respirație ce au ca scop reducerea rotației corpilor vertebrali, corectarea
asimetriilor coloanei și diminuarea durerii. Această metodă se poate efectua începând
cu vârsta de 8 ani pentru că necesită un grad mare de implicare din partea pacientului.
Este contraindicată la pacienții cu probleme cardiologice decompensate, osteoporoză,
pareză cerebrală.
-reeducarea posturala globala este o metodă inovatoare de corectare a posturii ce se
utilizează în mod special în scolioză. Scopul acesteia este de a restabili spațiul normal
interarticular prin utilizarea unor tehnici ușoare și progresive de decompresie.
-terapia Vojta
La copii care suferă de scolioză modelele de mișcare sunt alterate, motiv pentru care,
acestea trebuie reînvățate. În lipsa unor terapii care să îi ajute pe pacienți în
redobândirea biomecanicii corecte a corpului, există riscul ca afecțiunea să se
agraveze. Prin terapia Vojta se transmite la nivel neurologic un model de mișcare
corect, ideal, pe care copilul, prin practică, și-l va însuși, înlocuind vechile obiceiuri de
mișcare.
Ortezare (purtarea corsetului):
Pentru curbele care pe radiografie sunt situate între 25°-40° la pacienții care sunt în
perioada de creștere rapidă este recomandată purtarea corsetului. Corsetul poate
preveni progresia curbei și să elimine necesitatea chirurgiei. Eficiența acestui tratament
este determinată de numărul de ore zilnice de purtare a corsetului. Modelul corsetului
este individualizat în funcție de modificările fiecărui pacient.
Chirurgia:
Cel mai adesea chirurgia este rezervată pacienților care au o curbă de peste 45°- 50°.
Cel mai comun tip de intervenție este reprezentat de fuziunea posterioară a corpilor
vertebrali.
Când scolioza este tratată tardiv și sunt prezente grade mari de scolioză, tratamentul
este mai complex iar complicațiile apar mai frecvent. Complicațiile scoliozei pot include
afectare pulmonară, durere și diformitate. De asemenea poate apare și afectarea psiho-
socială, mai ales în rândul adolescenților. Prin urmare este foarte important
diagnosticul și tratamentul precoce.
Trebuie să dezvoltăm la copii simțul poziției corecte, al simetriei, al echilibrului, al
orientării în spațiu, dar mai ales atenția, autocontrolul, voința de se corecta și de a se
întări din punct de vedere fizic. De aceea ședintele de kinetoterapie individuală au un
rol foarte important.
Comentários