Terapia Schroth este abordarea terapeutică tridimensională a scoliozei și a fost concepută de Katharina Schroth la începutul anilor 1900. Prin creativitate, gândire metodică și prin muncă a încercat să-și îndrepte scolioza, punând foarte mare accent pe respirație și contracție musculară.
În 80% din cazuri, cauza apariției scoliozei nu este cunoscută. Aceasta este numită scolioză idiopatică. Scolioza apare de obicei în copilărie sau adolescență și este asociată factorilor genetici, adesea fiind o afecțiune familială.
Statistic, scolioza predomină la adolescenții de sex feminin, iar scoliozele severe apar în proporție de 10:1 ( fete vs băieți).
La adulți scolioza poate apărea ca urmare a modificărilor coloanei, determinate de procese degenerative.
Metoda de tratament presupune folosirea pozitiilor corporale care contribuie la activarea musculaturii afectate, precum si respiratiile dirijate al caror scop este acela de a mobiliza cutia toracala si de a derota corpurile vertebrale.
Terapia Schroth are ca scop constientizarea si ameliorarea pozitiei corporale in timpul activitatilor zilnice uzuale aceasta schimband perceptia gresita asupra corpului. Perceptia corporala se formeaza pe baza pozitiilor vicioase mentinute o perioda indelungata de timp, care devin obisnuinta. Astfel sistemul nervos nu considera ca trebuie corectate. Din aceasta cauza, pozitia incorecta este perceputa ca fiind corecta.
